12.04.2008 si cateva flash-back.uri

Un altfel de inceput. Asa se numesc toate, nu?
Dupa ce te.ai dat (de cateva ori.) cu capu' de sus iti dai seama ca nu mai merge, e obositor si enervant si crezi ca ai nevoie de liniste; te ascunzi o vreme, 'te regasesti' de unde te pierdusei si crezi ca 'ai o noua sansa. e un nou inceput'.
Te.am criticat eu vreodata?
Chiar daca ma enerveaza la culme orele in care te gaseai si tu sa suni, de parca eu nu dorm noaptea, glumele tale legate de varsta (a mea, desigur.), faptul ca vorbesti uneori prea mult (cred ca ti.am vorbit deja-de cel putin 10 ori- de acele momente cand e mai bine sa taci.), ti se pare normal ca tu sa nu ai chef de Sakura, dar cand nu am eu chef, asta inseamna razboi!, ca nu intelegi niciodata ca nu numai tu ai probleme numai ale tale, ca sunt lucruri pe care nu pot si nu e ..normal?nu, nu e..nu e! sa le discut cu tine si asa mai departe.
In afara de faptul ca am si eu o viata de care tu nu stiai si in afara si de faptul ca nu ai realizat niciodata ca NU ma fatai dupa tine cum si cand vrei tu, esti o persoana perfecta, la fel ca mine.
Observa ironia.
Imi place s acred ca am fumat multi ca tine.
Imi place sa cred despre mine ca am vazut prea multe ca sa ma mai faca ceva sa intorc capul.
Ok. Sunt eu.
Sunt eu, eu cu cafeneaua mea speciala. Eu, eu cu muzica mea deosebita pe care nu o inteleg multi, iar aceia care o fac isi modeleaza toata viata dupa ea. Eu, eu si versurile de le Vama de pe usa camerei in care stau de obicei. Eu. Eu cu mine. (it's all about me. deal with it.).
Nu imi plac jocurile mintii. Cu atat mai putin cele exersate pe mintea mea.
Fac si eu acuma pe grozava ca deh.. Nici nu zici ca am epuizat tot stocul de calmante din casa in doua saptamani sau ca am stat candva 4 zile in camera fara sa dorm, mananc si vorbesc cu nimeni (am deschis geamul la un moment dat, exasperata, si am aruncat pe balcon telefonul. am bagat o foaie pe sub usa prin care comunicam tuturor celor care o citeau sa ma lase in pace si sa nu mai urle/bata in usa.).
Nici nu zici ca sunt eu aia care a scris o scrisoare si i.a citit.o unui mort. Sau aia care nu putea sa se opreasca din bocit la 4 dimineata cand realizase (din nou.) ca are 'probleme' si ca nimeni nu o sa o ajute sa si le rezolve.
Nu a trecut mult timp de atunci si din nou (etete noul inceput de care fabulam mai devreme.) m.a napadit alta 'faza' din asta. Cred ca ar fi cazul sa gasesc niste calmante ceva mai puternice decat Calmogenul, care nu era bun de prea multe (am luat 6 in 10 minute si am adormit abia dupa o ora si ceva - si m.am trezit dupa aproape 2 zile.).
Ok. Am nevoie de ajutor.