Uneori cerul iti permite sa il atingi. Asta e atunci cand tu crezi ca s.a terminat totul..

M.ai cunoscut intr.un moment ciudat din viata mea.
Cu toate bunele si relele, toate zilele cu soare si cele cu nori, ani dupa ani am ajuns cea pe care o vezi. Mi.ar fi placut sa am o poveste interesanta in spate, sa fi avut o copilarie plina de chestii amuzante si incitante, un caine pe nume Bubu si un peste, Paul, o camera mare si cu vedere la mare..
Viata asta nu a iesit intocmai cum vroiam eu sa fie.
De exemplu, nu am un caine. Am un porcusor de guinea pe care il cheama Jon, in schimb. E obsedat de mancare si tipa. Ma rog, scoate zgomote d.alea de care scot in general cobaii.
Totusi, majoritatea alegerilor pe care le.am facut au fost 'la impuls' si sunt mandra sa afirm faptul ca nu regret niciuna. Nimic. Da, poate ca lucrurile nu au decurs mai apoi exact conform planuli initial, dar ma descurc.
cel mai dragut e seara, cand ma culc si ma gandesc ca cineva acolo, la cateva zeci de minute de mers de mine tine la mine si imi e alaturi intotdeauna. Si dimineata, cand ma trezesc realizand ca am scoala si pot sa ma gandesc fara niciun fel de ezitare ca am prieteni si, oricat de greu ar putea sa fie, am un sprijin si problemele sunt pe jumatate rezolvate.
Imi mai plac schimburile de weekend, zilele acelea in care mergem in vizita de la unu la altu si ardem gazu de pomana ba pe aici, ba pe acolo, ba pe unde se mai nimereste. schimburile de weekend au constituit unele din cele mai frumoase si pline zile pe care am avut ocazia sa le traiesc.
Mi.ar placea sa inteleaga si el lucrurile astea.
Cum ar fi faptul ca perfect nu o sa fie niciodata, dar ca am putea macar sa incercam sa ajungem pe undeva pe aproape.
Si am putea sa incercam sa mai vorbim una-alta. Ca suntem oameni. Si oricat de poetic si frumos ar putea sa sune, nu putem sa vorbim din priviri.
E trist ca fiecare credem lucruri diferite de adevar.
Si mai e trist si ca asteptam lucruri diferite unul de la altul, lucruri despre care nu putem sa intelegem niciodata ce rost ar putea avea.
Lucruri..

O sa iasa bine.

Dupa o saptamana foarte complexa, dupa un weekend intreg petrecut intru totul cu el, dupa cateva zile in care nu am vorbit absolut nimic, nu ne.am vazut absolut nimic, am stat amandoi cu telefoanele inchise din motive nedeterminate, urma sa fie o petrecere gen 'a fost odata de 8 martie' la care eu urma sa beau prea mult, sa fumez prea mult si sa plang prea mult de la prea multe toxine care.mi invadau psihicul deja bolnav si nevoias.

si dupa asta urmau 2 zile de mahmureala continua, stat in pat la televizor, plans din nou, calmante.

dar nu am fost la petrecerea aia. nu am baut. in noaptea aia am stat acasa, pe pervazu de la geam si m.a sunat el. si ne.am intalnit in dimineata urmatoare. am crezut intotdeauna ca face totu in asa fel incat sa ma simt eu vinovata, sa para mereu ca e numai vina mea, ca numai eu gresesc, dar, pana acum.. numai eu am gresit.

asta e adevarul.

am crezut ca o sa mearga de la sine. am crezut ca nu e nevoie de nimic altceva decat atasament din partea amandurora, dar e nevoie de mult mai mult de atat. de renuntare la lucruri la care tii. de dedicare. de timp. MULT, mult timp.

'azi, pentru noi doi am sa mai inchin, pentru anu-stiu-cata-oara un pahar cu gin..'

multumesc pentru aceasta ultima sansa. multumesc ca m.am trezit din nou langa tine. multumesc ca ma tii de mana cand dorm, ca ma lasi sa ma joc in parul tau, ca imi zambesti compatimitor si amuzat pana in adancu sufletului cand zic o porcarie mai mare ca mine. multumesc ca ai mai suportat INCA O DATA sa auzi toate bazaconiile pe care ti le reprosam, toate lucrurile alea care 'nu ma lasau sa dorm noaptea'. imi pare rau ca ti.am ascuns atatea. imi era frica. frica sa nu ajungi sa ma controlezi psihic. sa se intample iar ca data trecuta. imi pare rau ca in tot acest timp te.am catalogat gresit. si sper ca de data sata macar sa am dreptate.

sper sa nu mi se dea intr.o dimineata cu un topor in cap si sa realizez ca defapt am fost eu cretina pana la limita absurdului si ca defapt erai asa cum te credeam la inceput.

ca fara asteptari nu exista regrete.

mi.a spus cineva la un moment dat.

habar n.aveam ce inseamna, dar suna bine. habar n.aveam.

te iubesc. pentru prima data, vreau sa stii ca te iubesc teribil, si orice rahat as face si s.ar termina povestea, vreau sa stii ca in acest moment chiar te iubesc si chiar simt ca in fiecare minut imi e dor de tine.

Povestea

E ca atunci cand te trezesti intr.o dimineata dupa o noapte in care ai visat prea mult. ca gustul buzelor tale dupa ce fumezi o tigare. un lucky strike din ala jegos si care miroase grav a ceva care ar trebui sa te impuste in cap.



cred ca te iubesc, cumva, nu stiu sigur in ce fel inca, dar cred ca asa se numeste cauza starii aceleia cand nu esti in stanga mea si cand imi doresc numai s astiu ca daca intorc putin capul, am sa vad un val de fum de tigara sau o mana care ciufuleste o claie de par care nu sta nicicum.



moama, ce filozofic suna. da, nu asta era intentia initiala, da' ma rog. trecem peste.

vroiam sa spun, defapt, ca atunci cand suna telefonul si aud ca esti tu (telefonul meu cel foarte-dotat chiar pronunta numele apelantului :> ) parca mi se face un gol in stomac si imi vine sa :) degeaba, asa.

i'm losing my sight, losing my mind.

si uite asa am ajuns ca, dupa ce i.am jurat caprei cu mana pe corazon ca nu o sa fie niciun mascul in casa ei de izua mea, in acea noapte in care ea se cara ca sa ma lase sa ma destrabalez aici, sa vina a. si inca un prieten de.al lui pe care o sa ii expediez dimineata de a doua zi la prima ora inapoi in metrou ca sa nu ii gaseasca.

i'm just going to shoot myself.

dar hei, nu acum. mai am 0 ora jumate si am 16 ani :>

sambata dimineata.

ca atunci cand boxele nu suporta bassul 'i'm your favorite drug' la nivelul la care o doresti, ca atunci cand vecinul canta in baie cand tu vrei sa dormi dupa cea mai jegoasa zi din viata ta.
salut, sunt chiar eu. ma scuzi, am baut ieri in sakura de am zis ca nu mai ajung acasa si cred ca starea in care ma aflu acum se numeste mahmureala. cred. subliniez.

ochii ii am rosii ca am plans. ca am racit, ma simt rau, ma doare capu fenomenal de tare si toata lumea ma trateaza de parca as fi ultima carpa de sters pe jos. pe scurt, nu e nici pe departe cea mai buna zi a mea, dimpotriva. ti.as fi foarte recunoscatoare daca am lasa.o balta pur si simplu si hai la izvor in parc sa stam pe iarba intinsi si sa dormim sau sa povestim sau orice vrei tu.

asta o sa fie monologul de maine de la ora 9 dimineata din fata casei lui. multumesc, multumesc.

Cut my heart just to see that i'm alive.

imi pare rau. ti.as cere sa te pui in locul meu, dar nu ai cum. daca ai putea mi.ai da dreptate. macar de data asta. sau nu, sa nu exageram. nu mi.ai da dreptate. dar ai intelege. probabil. nu cred ca tu a trebuit sa treci prin asa ceva. normal. sunt lucruri care numai mie mi se pot intampla. vezi cazul de fata. stiu ca ma urasti pentru asta. imi pare rau.

ne cunoastem de.. nici o luna? da, mai putin de o luna.

nu vreau sa fii inca un 'el', inca un nume pe o lista. nu vreau sa.mi amintesc de tine peste ani in felul in care imi amintesc acum de ultimul 'el'. care ma uraste si pe care il urasc. dar care inca incearca sa ma ajute sa imi rezolv problemele. si asta ma face s ail urasc mai putin.

hai marti pe blocul ala sa vorbim. sa vorbim despre toate.

ca am pierdut destul timp.

nu ma cunosti destul incat sa poti spune ceva despre mine. imi place ca stii asta. nu ca Piu, care m.a facut depravata din prima doar pentru simplul fapt ca am vorbit intr.un hal de fata cu el la telefon.

Multumesc

iti multumesc tie ca ma scoti incet incet din rahatul asta in care traiesc.
iti multumesc ca esti tu si ca nu ma vrei altfel decat sunt.
ma simt bine.
si te simt si pe tine.

imi venea sa plang. si acum ma umfla un plans de nedescris. e o prostie. nici nu stiu de ce. imi vine pur si simplu sa.mi bag picioarele, m.am saturat, mi s.a urat de toata jegurile astea de zi cu zi, NU vreau sa merg sambata la scoala, NU vreau sa fac meditatii poimaine, NU vreau sa mai ies din camera asta 3 zile si NU vreau sa iau calmante diseara.

a sunat telefonul, m.am ridicat de pe jos si l.am luat in acmera la mine. nu m.am uitat la nume, doar am raspuns. am auzit vocea ta si atunci, tocmai atunci am inceput sa plang. tu. erai chiar tu. tu, cu parul tau cret care zboara in toate partile. tu, tu ma sunai.

imi povesteai ca atunci cand ai iesit pe poarta a inceput ploaia si te.a udat pana la piele. imi povesteai ca trebuia sa mergi nu-stiu-unde si ca erai imbracat si tu la costum si cravata. si te.a plouat. rau.

cat povesteai tu, eu indepartasem telefonul cu partea cu microfonul de gura si imi rodeam buzele si plangeam.

multumesc ca ai sunat tu.

multumesc pentru ca faci din maine o zi mai insorita.

multumesc ca nu ma vrei altfel decat sunt.
multumesc.

You'll be just another regret.

Au trecut cateva ore. Acum pot vorbi de tot ce s.a intamplat.
Azi.noapte n.am putut sa dorm deloc, in sensul ca in jurul orei 2 eram cu ochii in tavan.

M.am gandit la toate.. am avut destul timp. 'cat?' .. in jur de 2 luni.

Ok. Mi.a incalzit mainile reci toata seara, am ras de toata lumea, am ras de noi, am ras. punct.
Oita mica.

Next thing you know..

mai sunt cateva minute pana sa ies pe aceasta usa pentru prima oara fara sa ma mai afecteze lucrurile scrise de tine pe ea.
desi ploua, desi e frig, o sa ma duc, asa cum m.am dus si cand m.am intalnit cu tine prima oara.
i have given up on you.
cand ne vom revedea in cateva zile, am sa zambesc, fiindca au trecut demult acele timpuri in care te vedeam atat de des, aproape in fiecare zi, aproape de fiecare data cand vroiam. puteam sa te sun uneori, puteam sa te gasesc oricand. nu mai conteaza acum.

nu mai conteaza acum daca trec prin fata locului nostru special din oras, nu mai conteaza acum daca masa noastra din lavazza e ocupata, nu mai conteaza cand revad cateva poze cu noi care mi.au mai ramas nearuncate si nearse. nu mai conteaza nimic.

nu ai putut niciodata sa imi impui nimic. nu ai putut sa ma controlezi. asta a fost pana la urma? ca eu ieseam, chiar daca tu erai bolnav sau nu te simteai bine? ca eu ma distram si beam chiar si cand tu erai plecat?
hai sa.ti zic ceva.

chiar daca nu mi.am rupt niciodata niciun picior si nicio mana, chiar daca am numai astia 15 ani si chiar daca nu am o coada in pantaloni, sa stii ca am facut mult mai multe ca tine in toata viata asta. am vazut mult mai multe si am simtit mult mai multe. sunt genul de om cu 1000 de fere si 1000 de personalitati care nu se anuleaza, ci comploteaza impreuna pentru a ataca orice nu se supune legilor firii mele.

una din personalitatile acestea l.a lasat pe EL pentru a nu.i face mai mult rau decat isi facea singur.
una din personalitatile acestea te.a plans nopti la rand, fara sa poata sa adoarma.
una din personalitatile acestea se trezeste in fiecare dimineata cu dorinta de a muri.
una din personalitatile acestea te vrea afara din ea.
una din personalitatile acestea isi creaza propriul viitor si propriile amintiri. schizofrenica, la fel ca cea care scrie acum, vrea sa fie cu ea insasi si sa se reinventeze.

m.am reinventat.

o jumatate de ora.

macar pe el nu trebuie sa il mint. da, beau o gramada, sunt o alcoolica. da, fumez de rup tot ce prind la mana, ador sa stiu ca pot sa transform frunzele faramitate in cel mai negru fum pe care l.a vazut natura vreodata.

de prima data cand l.am vazut, de prima data cand am vorbit cu el l.am simtit ca pe mine. mult mai vorbaret, mult mai tupeist (da, chiar e posibil) si putin mai cret.. dar nici asta nu mai conteaza.
ma stie. stie ca nu mananc, stie ca imi place ploaia si se bucura ca nu trebuie sa mai care umbrele dupa el. desi nu stie unde stau, bag mana in foc ca daca ar vrea, m.ar gasi in cateva ore, desi orasul asta e kilometric.

tu ma urasti. eu te urasc.
el nu ma uraste.
/:)

4,33

imi pare rau ca am zbierat. imi pare rau ca am plans, ca m.am plans. imi pare rau ca uneori nu inteleg. imi pare rau pentru ce am spus la nervi, imi pare rau pentru toate rahaturile pe care le.am facut fara ca tu sa stii, imi pare rau pentru toate acele zile in care am spus 'nu am chef azi'.
imi pare rau ca am irosit atata timp, imi pare rau ca nu m.am straduit deloc, fiindca stiu ca daca as fi facut.o, as fi rezolvat multe. imi pare rau ca am anulat personalitatile amandurora cu egoismul meu inconfundabil, nepasarea si nerusinarea mea. imi pare rau ca nu am stiut sa ridic soarele din noapte atunci cand ar fi trebuit. imi pare rau ca nu m.ai simtit acolo cand ai avut nevoie, desi eu eram chiar langa tine.
imi pare rau.
stii ca am incercat. stii ca am renuntat la lucruri importante pentru tine.
nu stii ca prima data cand m.am intalnit cu tine.. hai sa zicem ca in ziua aia trecusem prin niste chinuri teribile cu numai cateva ore inainte sa ne vedem noi. dar stii ce? nu am stat acasa in pat sa beau ceai si sa iau pastile. am iesit. am venit acolo. aveam nevoie sa te vad. nici la scoala nu am fost. dar am venit acolo. de ce? o sa te intrebi. 'oricum ai scazut in fata mea de nu.mi mai ajungi nici pana la glezna'. asa e. sunt lucruri pe care nu pot sa ler mai indrept, dar vroiam sa.ti demonstrez ca si pe mine m.a durut uneori.
imi pare rau.
sunt aceste trei cuvinte asa de simple care ar purta in compozitia lor atata afectiune si atata speranta. dar nu o fac. nu aduc decat tristete acum, fiind spuse prea tarziu, probabil.
suna cam asa :
"salut. dupa toate astea, am acum tupeul sa.ti cer sa ma ierti pentru toate dobitoceniile prin care te.am facut sa treci."
imi pare rau daca tu crezi ca nu mi.a pasat. si imi pare rau daca ti.ai inchipuit chiar si pentru un singur moment ca esti singur pe lume, ca nimeni nu iti e alaturi atunci cand te uitat la mine.
ce am ajuns? ma uit din nou pe fereastra sperand sa vad blocul acela care se inalta in fata ferestrei tale. dar nu vad decat sinele de tren. nu sunt decat trenuri. e si normal. ce drog din lume m.ar putea face sa mai vad fie si pentru numai o singura data pron fereastra ta inalta din bucatarie, cu canuta de cafea in maini, cafea facuta de tine, iar tu sa stai in stanga mea, tinandu.ma cu o mana de umarul opus? .. tu. tu esti sungurul drog care imi face bine.
si sa stii ca uneori ma trezesc noaptea, uneori visez urat. si stiu ca nu iti pasa, lol, nici nu o sa citesti vreodata asta, dar sa stii ca ma culc la loc gandindu.ma la tine. asa, ca inainte. ca la inceput. si ma gandesc ca inca ai grija de mine. si nu.mi mai e teama.

de ce imi pare rau? de ce sa imi para rau? credeam ca o sa ma simt mai bine daca imi impun sa cred ca eu sunt de vina pentru toate mizeriile astea, dar nu e asa. ai zis candva ceva de genul 'm.as simti mai bine dac aas sti ca esti bine si ti'. nu prea sunt bine. nu.i asa? da, am cam luat.o stramb. lasa.

lasa, maine e faimoasa duminica. el nu stie de tine. nu o sa afle ca existi. nu mai ai prea mare importanta.
deocamdata sunt eu.
hei.. m.ai invatat bine. prima data cand am vorbit cu el, parca te.am vazut pe tine langa mine, care sa te uiti la mine ca la ultimul rahat. dar nu m.am uitat la tine.
pe cat de mult mi.as dori sa te vad uneori, nu m.am uitat la tine.
imi face rau, imi faci rau. pleaca. nu te mai vreau in visul meu..

Just 'cause it's friday

Mi.e rau. Rau in sensul fizic.

Dar lasa. Lasa, vine duminica. Duminica in care o sa ma las acasa. O sa ma reinventez. Iar si iar. Pana ajung la mine in firea ideala.
Nu stiu care e aia si nici nu 'abia astept' sa descopar, dar stiu ca o sa fie acolo ca sa ma ajute. Sau macar sa incerce.
Nu il cunosc. Dar mi.a impus fericirea din prima clipa.

Hai sa fim fericiti.

Diseara

Hai taci un an, mersi !

Te rog, te rog, vreau doar sa nu mai vad usa aia in fiecare dimineata. Vreau numai sa pot sa sterg intr.o zi toate mesajele, toate pozele si sa arunc toate chestiile tale sau sa le ard.

Hanoracul gri in care ma incalzesc de obicei in diminetile mai reci e al tau. Ce daca? Ce? Eu n.am bani sa.mi iau unul al meu? Nu, nu e de asta. E o senzatie mai speciala. Senzatia ta.

Ai putea sa ma lasi in pace? Ai putea sa nu ma mai saluti vreodata? Ai sa poti sa ma lasi sa.mi vad de RESTUL problemelor mele? Ca deja m.au exasperat cele provocate de tine. E ca un cerc vicios. Scap de una, intervine altceva.

Tu si cuvintele tale mari..

Sunt zile in care nu imi amintesc de tine decat accidental, cand vad vreun gest specific tie sau vreun tic verbal ( gen geez/d'oh!).

Poti sa te uiti in ochii mei si sa.mi spui cum am ajuns aici?

Niste 'handicapati emotional'. Hai sa.i calcam si pe altii in picioare. Hai, si asta numai pentru ca am avut nesansa sa ne cunoastem.

'I'll never be the same, i tell you for sure.'

Hai ca a trecut momentul.

Imi mai vine uneori sa vorbesc despre tine. Sunt atatea de spus.. Si cred ca le.am spus pe toate. Din ce in ce mai rar am nevoie sa imi amintesc de tot. Te regasesc tot mai rar in mine si in lucrurile pe care le fac.

Cam asa stau lucrurile acum. Totu merge inainte, timpul, viata, norii, si eu din cand in cand.

Stii cum era.. 'cand nu vei mai raspunde chemarii mele in ploaie am sa stiu ca nu am fost decat un fir de praf intrat accidental in ochii tai'.

si 'ai uitat?! tu esti crucea mea..'.

"Impartim acelasi pat dar nu si aceleasi vise"

Au trecut cateva zile pe care nici n.am apucat sa le simt. Deja ma exaspereaza chestia asta, e abia miercuri dimineata, am de facut atatea pentru azi si nici nu mi.am baut cafeaua. Parca nici n.o mai vreau. Sta in fata mea. M.am chinuit sa iasa calumea, ca data trecuta nu stiu ce naibii i.am facut.. Si nici n.am mai gustat.o pe asta.
Ba da, am gustat.o acum. E buna. Da' tot nu o sa o beau.

Ma intreba irina cand e ziua mea. De ce?-o intreb. Sa.mi aminteasca ca am mai pierdut un an aiurea? Ca anul asta am fost O DATA acolo si mi.a fost frica sa ma mai intorc? Ca am mai avut si depresii, si nopti nedormite, si cateva pe care le.am petrecut pe strada, respectiv una intr.o scara de bloc?

Da. Ma numesc Irina. Bun venit in lumea mea.. :-@

imi amintesc ceva de ieri:

tu esti?
esti chiar tu?

eu? nu stiu.

vali.

irina.

a.. nu esti tu.
dar ai putea fi.

m.as stradui, sa stii.

Chiar ma straduiesc, sa stii.
Nu stiu tu, micut, dar eu inca visez urat.

M.a plouat pana aproape mi.a razuit din cap toate bazaconiile alea pe care le debitam noaptea la telefon. Ma umfla un plans.. Imi amintesc ultima data cand m.a udat pana la piele si m.am gripat dupa a fost atunci cand am folt la mac la romana.
Simteam ca innebunesc..
Cand am intrat la metrou plansesem deja vreo 10 minute, mi.am sters porcariile alea de mi se intinsesera pe fata, inghetasem total si inca imi venea sa.mi bag picioarele si sa ma spanzut. Si te.am vazut, micut. Am fugit la tine, care erai si tu all wet si .. si am mers acasa :). Si am baut ceai. Si am mai depanat amintiri. Si am debitat iar toate cele despre El toata seara si nu imi mai venea sa plang.
Aproape au trecut si astea. Nu multumita timpului. Timpul nu vindeca nimic. Nu amelioreaza nimic. Aproape au trecut pentru ca le.am rupt eu de pe mine si nu ma mai urmaresc. Da, mi.e dor. Da, ma doare. Dar stii, o sa zambesc la un moment dat amintindu.mi. Nu, nu acum.. peste cateva luni.. peste vreun an, asa. O sa zic 'o, de cand n.am mai fost pe aici.. a, n.am mai fost pe aici de cand am fost cu El in seara aia, dupa ce m.a luat de la scoala si am mers in gol pana am ajuns aici..'. si :). Ca a trecut atata timp. Ca s.au mai intamplat atatea incat asta abia imi mai trece prin cap o data la cateva zile. Ca nu ma mai rupe noaptea.

I'm going to smile, 'cause I desirve to.

Am gasit acum 5 minute 'chiar daca' de la Florin Chilian. Da, am plans pana acuma. Si i.am dat drumul din nou.


SHOOT ME.

Si uite asa..

Ascultam azi "Jesus of suburbia" si imi tot tipa tipul ala in cap acolo "to alcohol and cigarettes.. and MARY-JANE, to keep me insane..".

Azi vroiam sa vorbesc (scriu, ma rog) despre Bucuresti, in general. 'Orasul tuturor posibilitatilor'. Am venit pe jos azi de la scoala. N.am vazut mare lucru. Dar totusi.. mare nevoie era de asa ceva. Pe langa faptul ca am facut tot vreo 40 de minute, atat cat fac in mod normal, cand merg cu ratb.ul.

Imi tot veneau in cap faze de genul ' uite, aici am fost cu el si.. si aici am mancat de la mec. a, si aici am fugit dupa troleu. si desigur, aici am stat o vreme dupa ce ne intorceam in noaptea aia de la ziua aluia, tocmai din Titan'. Ce dragut. Si tot aici am ajuns.

Am scos pozele, le.am ars, am bagat in playlist si in Merisor muzica special aleasa, care nu ar avea niciodata vreun apropos la asta sau ceva asemanator.

Da, am dat cu capu de sus. De cateva ori. In aceeasi situatie. Da, deja ma doare, deja am un fel de cucui imaginar acolo. Nu.i nimic. S.au intamplat si mai rele. Cred. Da, clar.

Trecem peste. Pentru ca pot. Si pentru ca vreau. Nu am mai pus picioru prin niciunul din locurile in care am fost vreodata, chiar si in trecere cu El. Nu. E orasul destul de mare si o sa ocolesc toata viata sau oricat o sa fie nevoie.

Nu stiu ce vreau, nu stiu cine sunt, cum sunt, cum reactionez. Stiu numai ca:
o sa ma razbun in orice situatie.
o sa fiu cum sunt. nu.ti place, nu te uita.
am fumat multi ca tine. imi bag, nu o sa ma pun la mintea ta..

19.36

Da, sa stii ca nu e asa pana la urma.
Ma gandeam azi.noapte la chestia asta si..
E o problema de.a mea la mijloc, desigur.
Nu, nu imi place ziua de vineri. Acasa nu e acasa. Nu pot sa stau acasa. Ma enerveaza, ma exaspereaza. Cand stau acasa beau cate 5 cani de cafea. Aud o melodie si vad niste versuri pe usa. Vad acea semnatura mareata de deasupra clantei si deja ma apuca toate cele.

Da, chiar mi.e dor de ziua aia de mai.. candva, pe 24, cand plecasem si eu spre casa in jur de 6 sau ceva de genu', cand era prea cald sa poti respira, cand am adormit in blugi si machiata si pe jos dupa ce zacusem de rau de cateva ore. Vineri am stat in casa. Sambata am gasit un ziar. Am tipat putin, am plans putin, de luni sunt o fantoma. Miercuri am fost acolo. Joi.. joi am stat din nou in casa. Si vineri.. vineri am luat multe, multe calmante. Am dormit prea mult. M.am trezit intr.o noapte, nu sunt sigura ce zi era. aveam o punga de gheata pe gat. M.am ridicat, m.am pus pe jos si am plans din nou.

Cine are tupeul nestavilit sa.mi spuna MIE in fata ca experientele neplacute prin care trecem ne fac mai buni, va primi un suvenir intre ochi.

12.04.2008 si cateva flash-back.uri

Un altfel de inceput. Asa se numesc toate, nu?
Dupa ce te.ai dat (de cateva ori.) cu capu' de sus iti dai seama ca nu mai merge, e obositor si enervant si crezi ca ai nevoie de liniste; te ascunzi o vreme, 'te regasesti' de unde te pierdusei si crezi ca 'ai o noua sansa. e un nou inceput'.
Te.am criticat eu vreodata?
Chiar daca ma enerveaza la culme orele in care te gaseai si tu sa suni, de parca eu nu dorm noaptea, glumele tale legate de varsta (a mea, desigur.), faptul ca vorbesti uneori prea mult (cred ca ti.am vorbit deja-de cel putin 10 ori- de acele momente cand e mai bine sa taci.), ti se pare normal ca tu sa nu ai chef de Sakura, dar cand nu am eu chef, asta inseamna razboi!, ca nu intelegi niciodata ca nu numai tu ai probleme numai ale tale, ca sunt lucruri pe care nu pot si nu e ..normal?nu, nu e..nu e! sa le discut cu tine si asa mai departe.
In afara de faptul ca am si eu o viata de care tu nu stiai si in afara si de faptul ca nu ai realizat niciodata ca NU ma fatai dupa tine cum si cand vrei tu, esti o persoana perfecta, la fel ca mine.
Observa ironia.
Imi place s acred ca am fumat multi ca tine.
Imi place sa cred despre mine ca am vazut prea multe ca sa ma mai faca ceva sa intorc capul.
Ok. Sunt eu.
Sunt eu, eu cu cafeneaua mea speciala. Eu, eu cu muzica mea deosebita pe care nu o inteleg multi, iar aceia care o fac isi modeleaza toata viata dupa ea. Eu, eu si versurile de le Vama de pe usa camerei in care stau de obicei. Eu. Eu cu mine. (it's all about me. deal with it.).
Nu imi plac jocurile mintii. Cu atat mai putin cele exersate pe mintea mea.
Fac si eu acuma pe grozava ca deh.. Nici nu zici ca am epuizat tot stocul de calmante din casa in doua saptamani sau ca am stat candva 4 zile in camera fara sa dorm, mananc si vorbesc cu nimeni (am deschis geamul la un moment dat, exasperata, si am aruncat pe balcon telefonul. am bagat o foaie pe sub usa prin care comunicam tuturor celor care o citeau sa ma lase in pace si sa nu mai urle/bata in usa.).
Nici nu zici ca sunt eu aia care a scris o scrisoare si i.a citit.o unui mort. Sau aia care nu putea sa se opreasca din bocit la 4 dimineata cand realizase (din nou.) ca are 'probleme' si ca nimeni nu o sa o ajute sa si le rezolve.
Nu a trecut mult timp de atunci si din nou (etete noul inceput de care fabulam mai devreme.) m.a napadit alta 'faza' din asta. Cred ca ar fi cazul sa gasesc niste calmante ceva mai puternice decat Calmogenul, care nu era bun de prea multe (am luat 6 in 10 minute si am adormit abia dupa o ora si ceva - si m.am trezit dupa aproape 2 zile.).
Ok. Am nevoie de ajutor.