miercuri, 30 aprilie 2008

Diseara


Hai taci un an, mersi !


Te rog, te rog, vreau doar sa nu mai vad usa aia in fiecare dimineata. Vreau numai sa pot sa sterg intr.o zi toate mesajele, toate pozele si sa arunc toate chestiile tale sau sa le ard.


Hanoracul gri in care ma incalzesc de obicei in diminetile mai reci e al tau. Ce daca? Ce? Eu n.am bani sa.mi iau unul al meu? Nu, nu e de asta. E o senzatie mai speciala. Senzatia ta.


Ai putea sa ma lasi in pace? Ai putea sa nu ma mai saluti vreodata? Ai sa poti sa ma lasi sa.mi vad de RESTUL problemelor mele? Ca deja m.au exasperat cele provocate de tine. E ca un cerc vicios. Scap de una, intervine altceva.
Tu si cuvintele tale mari..
Sunt zile in care nu imi amintesc de tine decat accidental, cand vad vreun gest specific tie sau vreun tic verbal ( gen geez/d'oh!).
Poti sa te uiti in ochii mei si sa.mi spui cum am ajuns aici?
Niste 'handicapati emotional'. Hai sa.i calcam si pe altii in picioare. Hai, si asta numai pentru ca am avut nesansa sa ne cunoastem.
'I'll never be the same, i tell you for sure.'
Hai ca a trecut momentul.
Imi mai vine uneori sa vorbesc despre tine. Sunt atatea de spus.. Si cred ca le.am spus pe toate. Din ce in ce mai rar am nevoie sa imi amintesc de tot. Te regasesc tot mai rar in mine si in lucrurile pe care le fac.
Cam asa stau lucrurile acum. Totu merge inainte, timpul, viata, norii, si eu din cand in cand.
Stii cum era.. 'cand nu vei mai raspunde chemarii mele in ploaie am sa stiu ca nu am fost decat un fir de praf intrat accidental in ochii tai'.
si 'ai uitat?! tu esti crucea mea..'.

luni, 28 aprilie 2008

marți, 22 aprilie 2008

"Impartim acelasi pat dar nu si aceleasi vise"

Au trecut cateva zile pe care nici n.am apucat sa le simt. Deja ma exaspereaza chestia asta, e abia miercuri dimineata, am de facut atatea pentru azi si nici nu mi.am baut cafeaua. Parca nici n.o mai vreau. Sta in fata mea. M.am chinuit sa iasa calumea, ca data trecuta nu stiu ce naibii i.am facut.. Si nici n.am mai gustat.o pe asta.
Ba da, am gustat.o acum. E buna. Da' tot nu o sa o beau.

Ma intreba irina cand e ziua mea. De ce?-o intreb. Sa.mi aminteasca ca am mai pierdut un an aiurea? Ca anul asta am fost O DATA acolo si mi.a fost frica sa ma mai intorc? Ca am mai avut si depresii, si nopti nedormite, si cateva pe care le.am petrecut pe strada, respectiv una intr.o scara de bloc?

Da. Ma numesc Irina. Bun venit in lumea mea.. :-@

imi amintesc ceva de ieri:

tu esti?
esti chiar tu?

eu? nu stiu.

vali.

irina.

a.. nu esti tu.
dar ai putea fi.

m.as stradui, sa stii.

Chiar ma straduiesc, sa stii.
Nu stiu tu, micut, dar eu inca visez urat.

M.a plouat pana aproape mi.a razuit din cap toate bazaconiile alea pe care le debitam noaptea la telefon. Ma umfla un plans.. Imi amintesc ultima data cand m.a udat pana la piele si m.am gripat dupa a fost atunci cand am folt la mac la romana.
Simteam ca innebunesc..
Cand am intrat la metrou plansesem deja vreo 10 minute, mi.am sters porcariile alea de mi se intinsesera pe fata, inghetasem total si inca imi venea sa.mi bag picioarele si sa ma spanzut. Si te.am vazut, micut. Am fugit la tine, care erai si tu all wet si .. si am mers acasa :). Si am baut ceai. Si am mai depanat amintiri. Si am debitat iar toate cele despre El toata seara si nu imi mai venea sa plang.
Aproape au trecut si astea. Nu multumita timpului. Timpul nu vindeca nimic. Nu amelioreaza nimic. Aproape au trecut pentru ca le.am rupt eu de pe mine si nu ma mai urmaresc. Da, mi.e dor. Da, ma doare. Dar stii, o sa zambesc la un moment dat amintindu.mi. Nu, nu acum.. peste cateva luni.. peste vreun an, asa. O sa zic 'o, de cand n.am mai fost pe aici.. a, n.am mai fost pe aici de cand am fost cu El in seara aia, dupa ce m.a luat de la scoala si am mers in gol pana am ajuns aici..'. si :). Ca a trecut atata timp. Ca s.au mai intamplat atatea incat asta abia imi mai trece prin cap o data la cateva zile. Ca nu ma mai rupe noaptea.

I'm going to smile, 'cause I desirve to.

Am gasit acum 5 minute 'chiar daca' de la Florin Chilian. Da, am plans pana acuma. Si i.am dat drumul din nou.


SHOOT ME.

miercuri, 16 aprilie 2008

Si uite asa..

Ascultam azi "Jesus of suburbia" si imi tot tipa tipul ala in cap acolo "to alcohol and cigarettes.. and MARY-JANE, to keep me insane..".

Azi vroiam sa vorbesc (scriu, ma rog) despre Bucuresti, in general. 'Orasul tuturor posibilitatilor'. Am venit pe jos azi de la scoala. N.am vazut mare lucru. Dar totusi.. mare nevoie era de asa ceva. Pe langa faptul ca am facut tot vreo 40 de minute, atat cat fac in mod normal, cand merg cu ratb.ul.

Imi tot veneau in cap faze de genul ' uite, aici am fost cu el si.. si aici am mancat de la mec. a, si aici am fugit dupa troleu. si desigur, aici am stat o vreme dupa ce ne intorceam in noaptea aia de la ziua aluia, tocmai din Titan'. Ce dragut. Si tot aici am ajuns.

Am scos pozele, le.am ars, am bagat in playlist si in Merisor muzica special aleasa, care nu ar avea niciodata vreun apropos la asta sau ceva asemanator.

Da, am dat cu capu de sus. De cateva ori. In aceeasi situatie. Da, deja ma doare, deja am un fel de cucui imaginar acolo. Nu.i nimic. S.au intamplat si mai rele. Cred. Da, clar.

Trecem peste. Pentru ca pot. Si pentru ca vreau. Nu am mai pus picioru prin niciunul din locurile in care am fost vreodata, chiar si in trecere cu El. Nu. E orasul destul de mare si o sa ocolesc toata viata sau oricat o sa fie nevoie.

Nu stiu ce vreau, nu stiu cine sunt, cum sunt, cum reactionez. Stiu numai ca:
o sa ma razbun in orice situatie.
o sa fiu cum sunt. nu.ti place, nu te uita.
am fumat multi ca tine. imi bag, nu o sa ma pun la mintea ta..

duminică, 13 aprilie 2008

19.36

Da, sa stii ca nu e asa pana la urma.
Ma gandeam azi.noapte la chestia asta si..
E o problema de.a mea la mijloc, desigur.
Nu, nu imi place ziua de vineri. Acasa nu e acasa. Nu pot sa stau acasa. Ma enerveaza, ma exaspereaza. Cand stau acasa beau cate 5 cani de cafea. Aud o melodie si vad niste versuri pe usa. Vad acea semnatura mareata de deasupra clantei si deja ma apuca toate cele.

Da, chiar mi.e dor de ziua aia de mai.. candva, pe 24, cand plecasem si eu spre casa in jur de 6 sau ceva de genu', cand era prea cald sa poti respira, cand am adormit in blugi si machiata si pe jos dupa ce zacusem de rau de cateva ore. Vineri am stat in casa. Sambata am gasit un ziar. Am tipat putin, am plans putin, de luni sunt o fantoma. Miercuri am fost acolo. Joi.. joi am stat din nou in casa. Si vineri.. vineri am luat multe, multe calmante. Am dormit prea mult. M.am trezit intr.o noapte, nu sunt sigura ce zi era. aveam o punga de gheata pe gat. M.am ridicat, m.am pus pe jos si am plans din nou.

Cine are tupeul nestavilit sa.mi spuna MIE in fata ca experientele neplacute prin care trecem ne fac mai buni, va primi un suvenir intre ochi.

sâmbătă, 12 aprilie 2008

12.04.2008 si cateva flash-back.uri

Un altfel de inceput. Asa se numesc toate, nu?
Dupa ce te.ai dat (de cateva ori.) cu capu' de sus iti dai seama ca nu mai merge, e obositor si enervant si crezi ca ai nevoie de liniste; te ascunzi o vreme, 'te regasesti' de unde te pierdusei si crezi ca 'ai o noua sansa. e un nou inceput'.
Te.am criticat eu vreodata?
Chiar daca ma enerveaza la culme orele in care te gaseai si tu sa suni, de parca eu nu dorm noaptea, glumele tale legate de varsta (a mea, desigur.), faptul ca vorbesti uneori prea mult (cred ca ti.am vorbit deja-de cel putin 10 ori- de acele momente cand e mai bine sa taci.), ti se pare normal ca tu sa nu ai chef de Sakura, dar cand nu am eu chef, asta inseamna razboi!, ca nu intelegi niciodata ca nu numai tu ai probleme numai ale tale, ca sunt lucruri pe care nu pot si nu e ..normal?nu, nu e..nu e! sa le discut cu tine si asa mai departe.
In afara de faptul ca am si eu o viata de care tu nu stiai si in afara si de faptul ca nu ai realizat niciodata ca NU ma fatai dupa tine cum si cand vrei tu, esti o persoana perfecta, la fel ca mine.
Observa ironia.
Imi place s acred ca am fumat multi ca tine.
Imi place sa cred despre mine ca am vazut prea multe ca sa ma mai faca ceva sa intorc capul.
Ok. Sunt eu.
Sunt eu, eu cu cafeneaua mea speciala. Eu, eu cu muzica mea deosebita pe care nu o inteleg multi, iar aceia care o fac isi modeleaza toata viata dupa ea. Eu, eu si versurile de le Vama de pe usa camerei in care stau de obicei. Eu. Eu cu mine. (it's all about me. deal with it.).
Nu imi plac jocurile mintii. Cu atat mai putin cele exersate pe mintea mea.
Fac si eu acuma pe grozava ca deh.. Nici nu zici ca am epuizat tot stocul de calmante din casa in doua saptamani sau ca am stat candva 4 zile in camera fara sa dorm, mananc si vorbesc cu nimeni (am deschis geamul la un moment dat, exasperata, si am aruncat pe balcon telefonul. am bagat o foaie pe sub usa prin care comunicam tuturor celor care o citeau sa ma lase in pace si sa nu mai urle/bata in usa.).
Nici nu zici ca sunt eu aia care a scris o scrisoare si i.a citit.o unui mort. Sau aia care nu putea sa se opreasca din bocit la 4 dimineata cand realizase (din nou.) ca are 'probleme' si ca nimeni nu o sa o ajute sa si le rezolve.
Nu a trecut mult timp de atunci si din nou (etete noul inceput de care fabulam mai devreme.) m.a napadit alta 'faza' din asta. Cred ca ar fi cazul sa gasesc niste calmante ceva mai puternice decat Calmogenul, care nu era bun de prea multe (am luat 6 in 10 minute si am adormit abia dupa o ora si ceva - si m.am trezit dupa aproape 2 zile.).
Ok. Am nevoie de ajutor.