Multumesc

iti multumesc tie ca ma scoti incet incet din rahatul asta in care traiesc.
iti multumesc ca esti tu si ca nu ma vrei altfel decat sunt.
ma simt bine.
si te simt si pe tine.

imi venea sa plang. si acum ma umfla un plans de nedescris. e o prostie. nici nu stiu de ce. imi vine pur si simplu sa.mi bag picioarele, m.am saturat, mi s.a urat de toata jegurile astea de zi cu zi, NU vreau sa merg sambata la scoala, NU vreau sa fac meditatii poimaine, NU vreau sa mai ies din camera asta 3 zile si NU vreau sa iau calmante diseara.

a sunat telefonul, m.am ridicat de pe jos si l.am luat in acmera la mine. nu m.am uitat la nume, doar am raspuns. am auzit vocea ta si atunci, tocmai atunci am inceput sa plang. tu. erai chiar tu. tu, cu parul tau cret care zboara in toate partile. tu, tu ma sunai.

imi povesteai ca atunci cand ai iesit pe poarta a inceput ploaia si te.a udat pana la piele. imi povesteai ca trebuia sa mergi nu-stiu-unde si ca erai imbracat si tu la costum si cravata. si te.a plouat. rau.

cat povesteai tu, eu indepartasem telefonul cu partea cu microfonul de gura si imi rodeam buzele si plangeam.

multumesc ca ai sunat tu.

multumesc pentru ca faci din maine o zi mai insorita.

multumesc ca nu ma vrei altfel decat sunt.
multumesc.